Nea Mărin miliardar este un film de comedie românesc din 1979, regizat de Sergiu Nicolaescu după un scenariu scris de Vintilă Corbul, Eugen Burada și Amza Pellea. Rolurile principale sunt interpretate de Amza Pellea (în dublu rol), Draga Olteanu Matei, Jean Constantin, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Stela Popescu și Colea Răutu.
Nea Mărin Miliardar, 1979 – regia: Sergiu Nicolaescu
În acest film, Amza Pellea îl interpretează pe țăranul oltean Nea Mărin Juvete din Băilești, personaj hazliu care era cunoscut anterior dintr-o serie de schițe din emisiunile de televiziune. Nea Mărin ajunge să fie confundat cu un miliardar american, Marlon Juvett, datorită asemănării sale izbitoare cu acesta. Miliardarul sosise în România cu o servietă cu un milion de dolari pentru a-și răscumpăra fata ce fusese răpită de niște gangsteri.
Servieta plină cu dolari seamănă cu servieta lui Nea Mărin în care se afla brânză și praz. Ca urmare a confuziei între cele două personaje, dar și între cele două serviete, au loc tot felul de situații hilare. Lucrurile se complică odată cu venirea pe litoral a nevestei lui Nea Mărin, Veta (Draga Olteanu Matei), care-i confundă și ea pe cei doi. Filmul se termină cu happy-end: bandiții sunt arestați de locotenentul Columbo, iar miliardarul se duce în vizită la Băilești.
Nea Mărin miliardar se află pe locul 1 în topul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România
Imposibila iubire, 1983. Ultimul film Amza Pellea
Imposibila iubire este un film românesc din 1984 regizat de Constantin Vaeni. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Șerban Ionescu, Amza Pellea, Tora Vasilescu, Valentin Teodosiu și Irina Petrescu.
Călin Surupăceanu este un băiat muncitor și simplu, pe care inginerul Dan îl convinge să vină „pe șantier” să construiască orașe, una dintre temele predilecte ale filmografiei de dinainte de 1989. Pe drum, Călin o întâlnește și pe cea care îi va deveni soție și, ulterior, sursă a neliniștii și a răzvrătirii împotriva destinului. Avem de-a face cu o viziune realistă asupra poveștii-emblemă a culturii comuniste: tânărul căruia munca pe șantier îi oferă răspunsurile la marile întrebări ale existenței.
„Intre monologul interior si concretizarea lui filmică se observă consensul revelator al unei investigații de o pregnanță imagistică remarcabilă.” – Ioan Lazăr – 1987 (Teme și stiluri cinematografice)
